Freamătă-n farmec iubirea
ce se-mparte-n
doi,
fierb în vechile zidiri,
fără porţi
şi dor,
resimțim dansul aripii,
ce se-nvârt prin noi,
sacadat
ne-aleargă timpu-n ritm
ameţitor.
Se aud
paşi ce colindă
pe cărări din noi,
se-mpletesc
ca firul ierbii ,
venele zvâcnesc,
troienesc cărările,
sufletul e-n doi,
frunze tremură pe ram
când
se-ndrăgostesc.
Sunt cărări
ce te afundă
prin desişul vieţii,
te agăţi de steaua ta
ce-n tine
se cerne,
te pierzi ca-ntr-un labirint
pe ghețușul ceții
și rămâi
robul iubirii,
iubirii eterne.
Eu și tu,
tu și cu mine,
noi suntem în unul,
doi suntem,
doar unul singur,
unu
nu-i de-ajuns,
suntem doi dar suntem unu,
vom para taifunul
și-mpreună vom afla
răspunsul ascuns.
Silvia Urlih 05.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu