E seara
nostalgiilor,
e-n
amintirea
primului
sărut,
e
seara-n-care primul braţ
m-a-nveșmântat
în foc,
m-am
rătăcit
și m-am
pierdut în el
ca-n
puful norului,
m-am risipit
atunci
în
braţe,
ca într-un
necuprins.
M-am exilat
în umbra lor,
căldura
din sărut
mă
bântuie și-acum,
anii-au
trecut,
o umbră-a
mai rămas în gând,
mi-e
veșnicul cocor,
braţele-mi
sunt uitare,
uitat
îmi e
și-al
lor parfum,
mai bate
vântu-a amintiri,
adie
a mireasma
lor.
E
noaptea amintirilor,
e
noaptea
primului
sărut,
s-a
ofilit,
uscată
e,
dar
bine-i pusă în ierbar,
clădesc
din gândul gândului
căldura
braţului
pierdut
ca să
mă pierd în el
ca
la-nceput,
dar
rătăcesc în imposibil.
Silvia Urlih 11.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu