DORINȚA MAMEI - Silvia Urlih

Te-am legănat

cu lacrimile mele

și cu surâsul meu

te-am legănat,

te-am alăptat

cu sângele

ce îmi curgea în vene,

ți-am dăruit

și inima

și clipa,

toate ți le-am dat.

Ți-am dăruit

sămânța

să-ți fii al tău izvor,

ți-am dăruit albastrul

să-ți fie ceru-n casă,

ți-am dăruit și munții

să-i urci

cât mai ușor,

ți-am dăruit câmpia

s-o ai pâine

pe masă.

M-am dăruit cu totul,

să-ți fie drumul lin,

te-am îmbrăcat

în raze

să nu simți umilința,

mi-am dăruit „copilul”,

tu

să îți fii „copil”,

m-am dăruit,

ți-am dăruit,

asta mi-a fost dorința.

Te-am alăptat copilul meu

cu strugurii iubirii,

când mustul a fost vin,

mi-am luat altă cărare,

curând

mă voi petrece

pe drumul amurgirii,

eu,

doar m-am dăruit…

dac-am greșit,

îți cer iertare.

Din umbra mea

ți-am dăruit și ție,

din infinitul meu

ți-am dăruit

un infinit de gânduri,

ți-am dăruit ogorul

și muntele și râul

ca toate să îți fie,

noroc și fericire

și tot ce îți dorești

spre tine curgă râuri.

Silvia Urlih 06.05.2018