Călătoresc prin colb şi
ploi,
mă pierd prin ceaţă şi
pustiu,
în buzunarul de la spate
îmi duc un vis
ce mi-l doresc,
se zbate uneori
și-ar vrea să-l duc acasă,
să nu-mi fiu,
drumul e greu,
în tălpi am răni,
dar eu
cu visul mă hrănesc.
Merg doar cu visu-n buzunar,
în buzunarul
de la spate,
mă mângâie
când vreau să cad
și îmi dă aripa să zbor,
îmi dă voință și tărie,
îmi spune că eu pot,
el poate,
îmi urlă tare în ureche:
ridică-te,
ești luptător!
Călătoresc
pe drumul vieții,
sunt un pribeag
însingurat,
cu visul ce mă însoțește
voi face
ultimul popas,
sunt călătorul vieții mele,
nu mă opresc din alergat,
când alergarea mă doboară,
visul îmi spune iară :
pas !
Silvia Urlih 04.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu