Tu,
să mă iei cu tine
și călăuză-aș vrea să-mi fii,
aș vrea
să ne plimbăm
pe-un colț uitat de lună,
aș vrea
să îmi arăți pârâul
și macii din câmpii,
aș vrea
ca niciodată lumina
să n-apună.
Să-mi dai altarul
și-o lumânare
să-mi aprinzi,
aș vrea
ca lumânarea să ne conducă
spre-nserare,
aș vrea
luminile-n inel
să le crupinzi,
aș vrea
să-mi aflu-n tine
noua mea născare.
Tu,
să mă iei de mână
și-n zboruri să plutim,
să îmi arăți pădurea
când înflorește-n tei,
să-mi cerni în plopi
cernirea
și-n zori să înflorim,
să-mi zăvorăști dormirea,
iar ceața
să o stingem
cu scântei.
Silvia Urlih 06.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu