M-am sudat ca trup vânjos,
pietruită-n stâncă,
m-a hrănit la piept câmpia,
grânar să îmi fiu,
modelată sunt din dealuri,
munți și
vale-adâncă,
m-am născut mult prea devreme
sau
mult prea târziu.
M-am scăldat
în apa mării,
valuri m-au purtat,
pașii
mi-au căzut sub mare,
valul m-a urcat,
când
n-am mai văzut lumina,
țărmul m-a uscat,
apa lacrimilor mele,
divinul mi-a dat.
Sunt copilul plămădit
de nudul naturii vii,
peste stâncă a pus lut,
în piept,
valuri moarte,
cerul
m-a nășit în clipă,
mi-a pus vieții temelii,
m-a hrănit cu-ntinsul sorții
și
m-a scris în carte.
Silvia Urlih 14.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu