În scântei
ce-n scânteiere
sting văpaia de iubire,
se ascund
scântei de ură
și iubire ne-nțeleasă,
se ascund multe cuvinte
ce-s țesute-n multe fire,
fire albe,
fire negre,
închistate în melasă.
În scânteile iubirii
ce în jar
se cred scâtei
care nu-și știu scânteierea flăcării
ce arde-n vatră,
scânteierea
se ascunde-n inimi sterpe,
inimi moarte,
inimi ce nu-și simt scânteia
din bucata lor
de soartă.
Sar scântei de fericire,
dar se sting
a ură-n doi,
focuri
se aprind din jarul focului
fără de foc,
jarul mai mocnește-o clipă,
nu se lasă stins de ploi,
în scântei stinse de lacrimi,
focul moare…
sau stă-n loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu