Ți-ești imagine creată
din cuvinte
puse-n lut,
ți-ești
ca vântul printre plete
ce-n gânduri s-a răvăşit,
deschizi pleoapa ca să vezi
dincolo
de geamul mut,
îți îmbraci sufletu-n cioburi,
dar,
imagine-a murit.
Ți-ești visarea ce pășește
printre cioburile vieţii,
plouă ore
şi secunde,
spală geamul timpului,
ți-ești imaginea din gând,
ți-ești
creație a minții,
ești o urmă
de cerneală
scrisă-n umbra
visului.
Ți-ești iubire ireală,
te-ai pus
temelie-n suflet,
ți-ești
o rază de privire
ce-a intrat sfioasă-n gând,
ai prins zi de zi a creşte
ca lăcaş
în gândul tău…
ți-ai pus geamul de la suflet
peste cărămizi
de vis.
Silvia Urlih 03.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu