Vin frânturi din valul vremii,
poduri strâmte
peste timp,
clipe suspendate-n ore
în fărâme
de destine,
vin în veri cu-omăt pe ele,
se răsfrâng în anotimp,
vin frânturi
de frunze coapte,
capu-și pun sub ghilotine.
Vin frânturi din netrăire
în trăire
să se-mbrace,
vin cu doruri
ce în dor
dorurile și le scriu,
vin frânturi din vieți uitate,
viața-n viață o desface,
vin frânturi din val de timp,
în ce-am fost
să nu-mi mai fiu.
Vin frânturi
din ce-am trăit
în trăire să mă-mbrace,
neființa ce mi-am fost
vrea ființă
să îmi fiu,
cineva îmi strigă-n șoaptă,
șoapta vrea să mă împace,
în șoptire-mi spune iar,
n-ai murit,
încă ți-ești viu.
Silvia Urlih 24.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu