Sunt o trestie pe mal,
malul
e în mine,
bate crivățul prin suflet
și-mi îndoaie
trupul,
sunt ca pânza de mătase,
borangicu-0 ține,
mă preling spre malul meu,
malul meu
din suflet.
Sunt răchita gândului,
mă aplec sfioasă
către malul meu din trup
la umbră
de suflet,
sunt un om şi gândul lui,
sufletul
mi-e sfetnic,
inima îmi e lăcaş
pentru
plânsul lumii.
Sunt ca salcia pletoasă
la mal de izvor,
rădăcina-mi ține bine
trup
ce-l bate timpul,
sunt
ca jocul frunzelor
ce aleargă-n rouă,
împletesc
din ramuri verzi,
scară pentru vis.
Silvia Urlih 11.05.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu