Tu salcie
ce plângi
pe malul meu albit,
îmbracă-mă
cu verdele tău crud,
primește-mă
în trunchiul tău îmbătrânit
și dă-mi o frunză
de mine să m-ascund.
Ia tu cu tine dorul
și lacrimi
ce-au durut
și dă-mi uitarea
rădăcinii din pământ,
dă-mi seva vieții tale
să-mi fac din ea un
scut,
fii pentru mine cerul
și-al ploilor
descânt.
Silvia Urlih 17.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu