Sunt…
sunt încă pe pământ
o boare,
un suflet călător
printre lumini,
un trup ce merge-n asfințit
și-l doare
miasma lumilor
și-a florilor cu spini.
Sunt..
sunt cântul păsării
din cuibul sorții
ce-și caută un zbor
spre infinit,
sunt poate vântul
care stă în fața Porții
și-așteaptă să se-ntoarcă
de unde a venit.
Sau
poate sunt o floare
ce soarele-și așteaptă
și arde o secundă
în jarul lumânării,
sau poate-s frunza Domnului
ce-n taina ei ascultă
cum rădăcina-i înflorește
sub ploaia îndurării.
Silvia Urlih 06.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu