Arde flacăra de gheaţă cheia cufărului
mut,
trupul
cere îndurare…
sufletul
urlă în gol,
prizoniera
inimii strigă-n șoaptă…
o aud…
o aud
dar
nu-i pot stinge focul
și al
lui pârjol.
Strigă
către mine,
ea…,
vrea un
strop de fericire…
se
sufocă
în
sipetul încuiat
în
gheața nopții,
vrea să
spargă zidul gheții
vrea o
clipă de iubire,
caută
cu disperare cheia lacătului
sorții.
Șoapta
ei
abia șoptită
n-o
aude decât vântul…
o ia-n
brațe
și
aleargă spre un pisc
înzăpezit,
o
așează-n cuibul vieții
și-și
reface legământul,
că-i va
da un bob din soare
și un strop
din
infinit.
Silvia Urlih 30.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu