Inimă ce stai ascunsă
printre florile de soare
nu mai sta, aleargă-n lume,
ai curaj, căci nu te doare.
Inimă ce ți-este frică
de trecut și-al său tumult
nu mai plânge, te ridică
căci ai plâns deja prea mult.
Inimă ce ai fost prinsă
printre spini și buruieni
râzi, căci viața ți-e aprinsă
de căldura dintre ierni.
Inimă… te zbați închisă
în sipetul cu iubire
lasă-te de viață prinsă
căci te-ndrepți
spre amurgire.
Iartă-te și pleacă iară
pe cărarea dimineții
intră iar în primăvară
căci e vremea tinereții.
Silvia Urlih 11.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu