SCARA AMURGITULUI - Silvia Urlih

Urc pe scara

fără trepte

peste treapta gândului,

în grădina cu luceferi care-așteaptă

printre brazi,

nevăzutul se îngroapă-n dorul

amurgitului,

care-a fost , ce va fi mâine

și mai este încă azi.

Sângerează-n palmă frunza

cade umbra negrului,

pe întinsul necuprins

peste trupul meu de lut,

soarbe sufletul lumina din ecluza

soarelui,

cântă frunza adormită

iar eu stau

și o ascult.

Stau pe scara nevăzută

doare umbra gândului,

sângerează

talpa vieții care urcă

nevăzutul,

gânduri albe fără trepte

ard firul ursitului,

colorând în curcubeu

scara amurgitului.

Silvia Urlih 25.01.2013