Alintă-mă cu tine
în ziua-nrourată,
setea iubirii tale
îmi cântă
dintre nori,
captivă sunt în stropii
ce molcom mă îmbată
cu tine
și cu șoaptele
ce picură din sori.
Mă mângâi
ca un vals
mă urci și mă cobori,
mă sorbi în dimineața
cu tonuri argintii,
captive-mi sunt cuvintele
când tu
mă înconjori
cu visele din toamnă
și zilele târzii.
Sărută-mă cu vara
uscată în pustie,
îmbracă-mă-n copac
și-n flori nemuritoare,
jertfește-te pe tine
și toamna ta târzie,
iubește-mă
și uită
că dragostea te doare.
Silvia Urlih 31.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu