Două raze paralele
taie universu-n două ;
trup de lut și umbra lui
răscolesc pământul mut
să-și unească-n suflet viața,
într-un strop pictat
de rouă
și să fie unul singur ,
umbră și cu trup de lut.
Sub o frunză adormită
tremurând de frica
nopții,
stă sfios trupul
în umbră
cu aripile strivite,
speriat de noaptea zilei
și de mantiile sorții,
ce-au crescut îngenunchiate
și tăcute-n fața Porții.
Umbra trupului de lut se agață
de lumină,
se ridică peste noapte
ziua-n noapte luminând,
lumânarea suferinței
se aprinde
și se-nchină,
umbră trupului să-i fie,
trupu-n suflet
pe pământ.
Silvia Urlih 27.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu