Am hoinărit cu tine
Eminescu
printre clipe,
mi-ai legănat cuvintele
pe dor,
mi-ai pus pe umeri ale tale-aripe
și-am adormit cu tine
pe codrul de iubire-aducător.
Pe lângă plopii fără soț
tu m-ai purtat ades,
în lacul visurilor tale m-ai scăldat,
luceafărul iubirii
din lacrimi mi-a cules
icoana stelei ce-a murit
pe cer fără păcat.
Seara pe deal m-ai așteptat
până târziu,
mi-ai presărat în nopți tăcute
iubiri printre cuvinte,
m-ai învățat român să fiu
și ai rămas cu mine,
de mine să-mi aduc aminte.
Am răsărit cu luna
pe vârf de codru des,
cu tine Eminescu am visat
cu tine eu trăiesc,
poeme-n noapte mi-ai cântat
și azi am înțeles,
că tu m-ai învățat să fiu
și să iubesc.
Cu tine Eminescu,
am plâns
și am iubit,
uitarea am uitat-o pe crinii
din morminte…
de mii de ani în suflet
lumina mi-ai zidit…
căci n-ai plecat,
tu ești un sfânt în cerurile sfinte.
Silvia Urlih 06.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu