În drumul meu spre fericire,
de mine
s-a împiedicat o șoaptă ,
m-a-mpins spre cupa
cu iubire
și-am mai urcat în vis
încă o treaptă.
Orbită de-ntuneric
și minciună,
desculță–am alergat prin noapte,
dar am căzut
lovindu-mă de lună
și-au început să curgă peste mine ,
mii de șoapte.
Am luat apoi o șoaptă
dintre șoapte
și am urcat strigând la fericire
că nu mai vreau minciună și nici noapte…
iar soarele și-a luat o rază
și m-a –mbrăcat
în șoapte de iubire.
Silvia Urlih 10.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu