În cupa timpului
mai pun azi
o secundă,
cupa se umple cu amintiri de viață…
am vrut secunda s-o ascund,
să nu mai vadă
cum timpul fuge
cu vântul adiindu-i
alba față.
Secunda dintre ani
am vrut să o îngheț,
să-mi mai rămână
în suflet
înc-un veac…
dar ea mi-a râs
și m-a chemat în noapte, noaptea s-o dezgheț,
să-i fie nopților din noapte
leac.
Cu noaptea amintirilor dintre
secunde,
m-am îmbrăcat
și am pornit
să scriu…
vreau să mai scriu cu noaptea-n noapte
înc-un an…
pe unde ?
pe unde gândul
nu va ști
de va găsi grădini sau…
cactuși în pustiu
Silvia Urlih 01.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu