UITATELE POTECI - Silvia Urlih

Descui cu suflet încă viu o  poartă

către soare

și cu iubire înfloresc

perdelele de nori,

cu infinitul desenez din curcubeu

o floare,

pe care s-o sădesc 

alături de-alte flori.

Iubirea și iertarea,

iertarea și iubirea,

s-au înfrățit în horă

peste ogoare-ncinse,

cu cerul au împins spre lume

nemurirea

și au aprins în inimi

luminile promise.

Cu lumânări aprinse

în sufletele vii

pornesc dintre cetăți

mulțimile-nghețate

îngenunchează-n rugă,

cu chipuri străvezii

și sparg cu rugul crucii

potecile uitate.

Silvia Urlih 10.01.2013