Stai vântule
nu mai goni
printre zile și prin ani,
stai o clipă-n așteptare
ostoită-s de fugit,
odihnește-ți briza vieți-n floarea albă
de castani,
cântă-mi
cum făceai odată
șterge-mi traiul ce-am trăit.
Stai vântule de-mi ia amurgul
lasă-mă în dimineață,
uită-mă în primăvara
care
nu mai e cu mine,
desenează-mi cerul vieții lasă-mă
să-mi fiu prefață,
mângâie-mi cu briza verii
râul gândului
ce vine.
Silvia Urlih - 31.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu