Sunt adesea vânt,
iar vântul
mă-nvelește în cuvânt,
literele
scriu pe mine slove
ce îmi spun că-s brumă,
că în vânt
cu vântul pleci
iar mormântul nu-i mormânt
că în soartă scris îți este
și că viața-i val
de humă.
Sunt adesea
umbră-n umbră,
simt cum mor
cuvintele ,
mor în vânt
cu vântu-n palmă
răstignite de un dor ,
simt cum trupul se înclină
căutând mormintele,
ce-și au locul între îngeri
și în cântec
de izvor.
Silvia Urlih 29.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu