Am scris în cartea vieții,
am tot scris,
acum ,
mă culc peste cuvinte…
eu am trăit ?
a fost un vis …
sufletul
nu-și mai aduce-aminte.
Am scris pe viață,
am tot scris,
am pus
o viață-ntreagă în album…
mă uit tăcut la poze,
mă uit și la cuprins…
cum m-am trecut…
parc-am fost fum.
Am obosit…
mă culc încet pe viață…
încerc s-adorm,
dar nu-s în stare…
ce viață…
ce amalgam ascuns în ceață….
ce cruce-am dus…
a mea e oare ?
Privesc spre fila goală
ce m-așteaptă…
clipele vin,
în cartea vieții se scriu iară,
povești ce se vor cerne-n șoaptă,
din primăvara mea
spre altă
primăvară.
Silvia Urlih 02.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu