Cu iernile în iarnă
se-adăpostesc ninsorile ,
se-apleacă peste vânt
și îl ademenesc,
cu vântul adiind s-au înfrățit iar florile,
ce-au înghețat în dansuri
de zbor nepământesc.
S-au gârbovit câmpiile
iar vântul a-nghețat,
își plâng sub nou omăt
tristețile uitate,
nu-și mai aduc aminte când florile
au stat,
pe fruntea lor în vară
cu soarele-adunate.
Se cern pe noi zăpezile
se-adună în ninsori,
dansând ne duc spre soare,
ne mângâie cu ploi,
ni se topesc în suflet
zăpezile din nori
și ne gonesc spre vară
spălându-ne de noi.
Silvia Urlih 09.01.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu