A căzut
din cer de raze
gândul meu
tăcut și rece,
a căzut
iar în cădere
s-a lovit
de un munte nins,
a căzut
strigând la viață
să rămână,
să nu plece…
muntele i-a-ntins o mână
și din zborul lui
l-a prins.
A căzut din cer
un gând,
gând cuprins
de necuprins,
necuprinsul
mi l-a dat
să mi-l fac floare de mac,
cu privirea l-am chemat
și
la inimă l-am prins,
gândul
m-a-nvățat să cânt,
cântul,
suflet să mi-l fac.
Silvia Urlih 25.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu