CASA PĂRINTEASCĂ - Silvia Urlih

Sunt un pribeag

cu suflet călător,

dar mă întroc mereu

acasă,

la casa unde am lăsat

mult  dor,

și 

mă întorc mereu

la casa părintească.

                                                                                                     

Sunt călător ,

iar viața

nu mă lasă,

umblu în sus

și-n jos

prin lume,

dar mă întorc mereu acasă,

unde-am crescut

și am primit

un nume.

Mulți vrură casa

să-mi umbrească,

și numele

ce l-am primit

când m-am născut,

dar 

mă întorc la casa părintească,

din apa vieții mele

să mă-nfrupt.

Doamne !

sunt Doamne doar un fulg de aripe,

vântul

a vrut cândva

să mă oprească,

eu am rămas

căci pe al vieții clipe,

mereu

mă-ntorc la casa părintească.

Sunt om,

alerg prin viață după trai,

fug,

până când pământul mă mai ține ,

nu m-am speriat

când am căzut în rai,

căci raiul,

casa părinteacă …

e în mine.

Silvia Urlih 10.12.2012