Ca-ntr-un foc
palma iernii
mă strânge,
mi-e trupul
îmbrăcat în stâncă,
mă uit în
oglindă
iar ochiul
îmi plânge
cu lacrimă
rece
de rocă
adâncă.
Steaua
pe care odat-am
dansat,
s-a ofilit
de dorul verilor
cu soare,
perdele de
nor pe cer
a pictat,
acoperind
uitarea
cu ninsoare.
Palmele
iernii cern iarna
din floare,
pe aripi de
îngeri
vor să îmi
spună,
că vor culege
iubiri
din altare,
în miezul
sufletului
să mi le pună.
Silvia Urlih 10.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu