Mi-a scris mama
dintre ceruri,
că i-e dor de pomul vieții,
că i-e dor de munți, de râuri
și de zborul
dimineții.
Mi-a scris mama
dintre nouri,
că acolo-i soare veșnic
și că zilele-s ecouri,
care cern
cenușă-n sfeșnic.
Mi-a scris mama ,
buna mea,
în curând că-mi va trimite
inima-i
să-mi fie stea,
printre nopțile-adormite.
Mi-a scris mama
din pământuri,
că i-e dor de primăvară
și-mi trimite
printre gânduri,
luna mea
în prag de seară.
Silvia Urlih 27.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu