Nisipul
se usucă
pe maluri stâncoase,
pășește-n adâncuri
tăcut și
liniștit,
marea-l
usucă
cu priviri
tăioase,
dar el nu
vede
al valului
cuțit.
Visează
în inel să
se unească
pe vecie,
cu marea
să doinească-n
bucium
liniștit,
visează
în unire
marea
spre el să
vie,
să nu-și mai
simtă
pasul
rătăcit.
Silvia Urlih - 09.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu