O fi al sufletului
cântec
îmbălsămat cu dor
ce scrie cuvinte
pastelate-n șoapte,
o fi un susur de izvor
ce curge
cu stelele din soare
în însorita noapte.
Poate o fi un stol de
greieri
care strigă
din miez de floare
că vor să iasă către
cer,
sau plânsul care vrea la
piept să strângă
sufletul
ce se ascunde singur
și stingher.
Poate un vis ce scrie
peste visuri
că a trecut printre
secunde
obosit
și a găsit
prin nevăzutele
înscrisuri
vremea din suflet,
de suflet rătăcit.
O fi ursitul
din vioara lunii-n ploaie
cu soarele ce vrea să
fie
în unire
sau poate trestia
ce mlădios se-ndoaie
sub greutatea
plânsului
de fericire.
Silvia Urlih 02.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu