Ninge, ninge frumos cu fulgi mari de
lumină. Ninge ! E miezul nopții, e liniște. Nimic nu tulbură ploaia de fulgi .
Se joacă plutind liniștit în lumina lunii și a becului de la stâlp. Privesc de
la fereastră cum zăpada se culcă peste tot : case, mașini, pomi. Am scos capul
cât mai mult pe geam. Fulgii mă spală pe față, încercând parcă să-mi
împrospăteze gândurile. Mă las dusă de gânduri. Le dau frâu liber să alerge
peste tot. Le las să danseze în trecut , trecutul mai îndepărtat și in cel
apropiat.
Privesc printre fulgi și mă revăd cu
vara la braț. A fost o vară frumoasă pe care o voi lua cu mine . A fost o vară
caldă, cu amintiri pe care nu le voi da nimănui. E vara mea, e numai a mea. Cu
ea am alergat , alături de ea am simțit pentru prima dată gustul libertății , cu
ea mi-am răcorit sufletul , gândurile și trupul obosit . Cu ea am scos, unul
câte unul gândurile negre și le-am îngropat sub nucul din grădină. Cu ea am turnat
în găleată apă din fântână, cu ea am dansat,
cu ea am cântat. Am cântat la chitară și am plâns. Mi-am plâns amintirile apoi
le-am îngropat. Nu am vrut să le mai car cu mine. Am îngropat viața fără viață
dar mi-am umplut trupul cu o altă viață, o viață cu multă viață în ea.
Am luat vara cu mine și în toamnă. Am
gătit-o frumos și am pornit liniștite spre toamnă. A vrut ea toamna să-mi
ascundă vara din suflet sub frunze veștede, dar nu am lăsat-o!
Am continuat să dansez și să cânt cu vara mea alături
. Am privit împreună cum ramurile s-au dezgolit ușor, pe nesimțite… și iar am
plâns. Am plâns, dar nu de tristețe sau amărăciune, ci pentru că am înțeles că
fiecare anotimp are farmecul său.
Copacii au tânjit o vreme după
verdele frunzelor. Au suferit o clipă, au desfrunzit , au rămas goi un timp , dar
acum sunt iar bogați. Crengile lor sunt gătite de sărbătoare, în așteptarea sărbătorii
sărbătorilor. Așteaptă și ei nașterea Domnului. Stau la geam cu vara mea
alături și ne lăsăm spălate de albul fulgilor de nea. Ce frumos cerne luna
albul ! Ce frumos cântă liniștea iernii ! În curând liniștea iernii se va umple
cu cântece de colind.
Mi-am îmbrățișat vara și stăm cuminți și liniștite sub ploaia catifelaților
fulgi ce ne spală de gânduri .
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu