Ieri,
Domnul a dorit
să îi urmeze în credință Fiul,
l-a înfășat
și l-a udat cu mir,
i-a pus cununa de lumină,
i-a dezlegat pustiul
și l-a trimis în lume
să-nnoade
al gândurilor fir.
Ieri,
omul ce doar cu ură
s-a hrănit ,
l-a-ncununat cu spini
pe frunte,
sub cizmă i-a strivit iubirea
l-a urgisit,l-a aruncat în cer,
iar sufletul
I l-a-ncătușat
în munte.
Ieri ,
Domnul,
privind spre oameni întristat
și-a rechemat în ceruri Fiul
lângă el acasă,
din suflet i-a topit tot răul
din lume adunat
și l-a învăștmântat
în spuma iubirii
de mătasă.
Azi,
Fiul Domnului
iubiri presară peste lume,
culege-n giulgiu sfânt
durerea care-n râuri
curge,
privește către om
și blând îi spune,
că lacrima din spin
este iubire, nu e sânge.
Silvia Urlih 15.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu