Nu știu,
poate că nu ți-am spus,
dar este-un loc
unde-am ajuns,
în care multe
nu s-au spus,
dar am ajuns …
și e de-ajuns.
Și poate …
poate nu ți-am spus,
că cerul nostru
e prea sus,
și norii sunt pictați
de-apus,
cu flori de măr
pe care-am plâns.
Și poate…
poate al meu surâs,
va șterge dorul
ce l-ai scris,
pe timpul meu
care-a ajuns,
la clipa ta
din visul nins.
Silvia Urlih 28.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu