OGLINDA DIN ADÂNCURI - Silvia Urlih

Am săpat

în adâncul pământului,

cu palmele sângerânde

am săpat,

cu iubire

am străbătut lumea gândului,

dar mi-am găsit sufletul

dezlegat.

Mi-am căutat

sufletul nenăscut,

mi-am căutat

oglinda în adânci izvoare,

eram acolo…

iar oglinda mi-era scut

vroiam… 

vroiam să uit

de vremea trecătoare.

Cu mere verzi

am desenat pământul,

lumina-n rădăcini am pus-o

să dospească ,

sufletul l-am legat din nou

cu vântul

și i-am dat voie gândului

iar să vorbească.

Am udat la rădăcină oglinda

din adâncuri,

cu spiritul am desenat

al vieții umbre,

scutul

s-a-mprăștiat în mii de rânduri

scrise–n petale

peste focuri sumbre.

Silvia Urlih - 06.12.2012