Și vine iară noaptea
și iar uit ca să dorm,
iar somnul meu se ceartă
cu mine
pentr-un gând,
mi-aruncă stropi de ziuă ,
de gânduri să n-adorm
și parc-ar vrea
privirea
s-o vadă iar plângând.
Cu noaptea lângă mine
încep din nou să scriu,
cu sufletul
ce-mi este
o pană fermecată,
scriu spovedanii triste
cu viața fac pariu,
pe care însă vreau
să-l mai câștig
o dată.
Pariul meu cu viața,
cu jocul de-a ruleta,
este un plâns
și-un râs
e scris
sau e hazard,
voi trage cartea mare
voi trece iar ștacheta,
și voi dansa cu viața
căci lacrima
o ard.
Silvia Urlih 12.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu