Dacă în palma ta
mi-ai ține dorul
iar sufletul
l-ai face poezie,
m-aș face soră cu izvorul
și aș uita de toamna mea
târzie.
Dacă privirea
mi-ai lua-o-n palmă
și-ai înveli-o-n sărutări
de foc,
i-aș spune gândului
să nu mai doarmă
și aș urca spre cupa
cu noroc.
Și dacă timpului i-ai spune
să mai stea
în trupul meu
să își clădească templu,
aș mai trăi
pe margine de stea
și aș rămâne timpul
să contemplu.
Și dacă gândului
i-ai spune ca să tacă
și mi l-ai lua cu tine,
bună soartă,
mi-aș pune sufletul
icoană lângă toacă
s-audă ruga
ce-mi stă
strajă la poartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu