Să ne unim
în frenezia dansului
cu marea,
când pe nisip se zbat
sclipiri rupte din stele,
să dezgolim
din soare depărtarea
și să clădim din dragoste castele.
Să dezghețăm
din valuri de cristal
iubirea,
când noaptea
s-o culca peste nisip
și să ne pierdem
în dezmierdări
cu marea,
care ne cheamă
de dincolo de timp.
În scoicile din adâncimi
să ne ascundem,
să nu ne-audă vântul
când doinim,
cântul viorilor
în mare
să-l închidem
să nu ne vadă decât cerul
că iubim.
Silvia Urlih 10.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu