Când soarele
lumina o să-și culce
și obosit
își va ascunde raza în pământ,
cu îngerii eu voi cânta
finalul sacru
ce somnu-mi va aduce
și voi rămâne lângă voi doar gând.
Când ploile de stele
se vor opri din dansul lor
și obosite
mă vor chema la ele,
eu voi pleca
cu dorul lângă dor
și îmi voi face pat de doruri
din dorurile mele.
Când luna
își va pune cunună de mireasă
și fericită se va uni
cu–al ei zefir,
eu voi pleca
spre viața-mpărătească
ce-mi va atinge trupul cu smirnă,
busuioc și mir.
Când vântu-mi va cânta
la geamul vieții,
și îmi vor spune
că timpul s-a sfârșit,
mă voi întoarce
în viața dimineții
și vă voi fi doar cântec,
vers și asfințit.
Silvia Urlih 14.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu