ADUN LUMINA - Silvia Urlih

Mi-e sufletul sculptat

în ciob de gheață,

dar inima îmi spune că trăiesc

gându-mi pictează flori de cais

pe față,

iar îngerii cu-aripa lor

mă încălzesc.

Mi-s palmele îngreunate

de lumină,

căldura lor topește gheața

din pământ,

pun palmele pe suflet ,

cer soarelui să-mi spună

ce gând să iau cu mine

lângă gând.

Cu palmele ce șterg din suflet

triste cute,

închid un cerc de foc

peste lumină,

adun lumina

și scriu pe șevaletul vieților trecute,

că sunt un suflet călăuzit

de pronia divină .

Silvia Urlih 14.12.2012