Ascultă
marea!
e
un neant misterios..
privește
lacrimile
norilor
din
ziuă..
tu-mi
vezi tristețea
ce
taie cerul colțuros?
auzi
cum sufletul meu
plouă
?
Auzi
cum
inima mea plânge
și
cum te cheamă
dintre
veacuri?
vezi
cum
din suflet curge
sânge
și
cum tot caut printre vieți
noi
leacuri?
Cu
marea vreau
să
fim surori,
să
ne legăm pe veci
în
valuri,
să
scuturăm pe lacrimi
vechi
comori
și
să uităm
c-am
fost
în
viață
maluri.
Silvia Urlih 09.12.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu