LĂSAȚI-MĂ SĂ FIU ROMÂN ! - Silvia Urlih

Când

viață am primit

de la Dumnezeire,

știam

că sunt român în România  mea…

anii au curs 

peste a mea trezire,

dar corbi

cu ciocuri negre

se-nfruptă iar din ea.

Când

primii pași m-au dus

spre școala vieții,

știam

că România

este casa noastră,

dar văd

cum unii-i fură zorii dimineții

și îi sădește pentru ei

în glastră.

Când

fiului i-am pus în mână

cartea,

știam

că doar aici

își va croi un drum.

Vă cer acum :

lăsa-ții libertatea!

nu îi prefaceți visele

în scrum!

Când

mi-am clădit o casă

și un nume,

știam

că România mi-este viitorul.

Vă cer :

Lăsați-mi țara

și al ei renume!

Nu îi striviți onoarea,

nu-mi rupeți tricolorul !

Acum

când în priviri am frunze ofilite,

și nu știu

câte ramuri în palme-mi mai rămân,

vă cer :

nu vă ascundeți în searbăde cuvinte,

și vă mai cer:

LĂSAȚI-MĂ SĂ FIU ROMÂN !

Silvia Bya Urlih - 13.12.2012