luni, 30 iunie 2014

RESCRIE-N MINE ANOTIMPUL- Silvia Urlih







Rescrie-n mine
anotimpul,
un anotimp
ce nu l-am mai citit,
rescrie
cu litere de-o șchioapă timpul
ce l-am avut
dar
nu l-am prețuit.


Rescrie-n mine veacul
din cuibar,
cu toamnele
din veștedul ierbar,
încearcă să-mi redea secundele
în dar…
dar nu voi fi
când mă voi scrie
iar în calendar.

Rescrie-n mine punctul
din final,
cu primăveri
ce le-am uitat
în mine,
voi trage linie ,
voi șterge,
voi aduna-n total
și amintiri
și treceri
și …
unde le voi ține ?  
Silvia Urlih 30.06.2014

duminică, 29 iunie 2014

SĂ-MI FIE …- Silvia Urlih







Din ochi îmi șiroiesc
râuri de flori,
le șterg cu germeni albaștri
de maramă,
le torn la rădăcină
sărbători,
să fiu…
răcoarea lor
să nu
m-adoarmă.

Curg
râuri peste râuri
sărbători spre oase,
aș vrea
să nu se termine nicicând,
aș vrea
să nu mai văd imagini
colțuroase,
să fiu doar eu,
să nu-mi mai fie…
gând.

Curg
florile pe ochiul meu senin,
culoarea lor
mi-a înspumat
privirea,
am luat și alb
și violet
din floarea de mălin,
să-mi fie alb
și violet
și verde...
nedormirea. 
Silvia Urlih 29.06.2014

TU, TATĂ… Silvia Urlih





Cândva
visam să mă cuprinzi
la piept,
cândva
visam  sub tălpi să-mi pui
câmpia,
 copil eram
și nu credeam că-i drept
tu ,
să-mi încui cu lacrimi
colivia .

Tu,
tată,
tu nu m-ai învățat
viața toată este fulger sfânt,
tu
nu m-ai pregătit
și singură-am aflat
că macul nu rezistă pe pământ.

Cândva
visam
să fiu copilul mării,
cândva
visam să-mi împlinesc
destinul,
copil eram …
urcam pe drumul sării
și îmi doream să pescuiesc din mare

crinul.
Silvia Urlih 29.06.2014

IARTĂ-MĂ TATĂ - Silvia Urlih









Te-am judecat
că tu
m-ai vrut băiat,
te-am judecat
că soarta
mi-ai ucis,
te-am judecat
când visul
 mi-ai tăiat,
iar visul meu de fată a fost cândva
doar vis.

Te-am judecat
pân-ai urcat
la cer,
Te-am judecat
și …
uite
astăzi plâng,
ieri,
mi-am dorit să fiu un conifer,  
astăzi
am înțeles că sunt floare în crâng.

Iartă-mă
că ți-am adus durerea,
iartă-mă că
eu
te-am judecat,
acum am înțeles
că alta ți-a fost vrerea,
iar eu…
cine sunt
eu

să cuget în păcat ?
Silvia Urlih 29.06.2014

DOR DE TATĂ - Silvia Urlih


Mi-e dor de tine
tată,
de mersul tău domol ,
mi-e dor ,
dar noaptea ne desparte,
mi-e dor
de-a ta mustrare,
de sufletul meu gol
dar plin de fericire ,
 căci ne-om vedea
în moarte.


Mi-e dor de tine
tată,
de zâmbetu-ți ștrengar,
de siguranța ce mi-o dădeai
 odat,
mi-e dor,
dar dorul
îl pun azi în ștergar
și îl ascund cu grijă
în sufletu-mi
sculptat.

Azi
scârțâie vioara cioplită
în gorun,
azi
dorul l-am schimbat
pe un suspin …
îngenunchez o clipă cu clipa
și îți spun:
să mă aștepți la poartă
la tine

când  revin.
Silvia Urlih 29.06.2014

sâmbătă, 28 iunie 2014

COBOARĂ-N MINE DEPĂRTAREA - Silvia Urlih







Pe legănări târziii
de noapte ,
timpul
mă-nfulecă de zor,
cotoarele
de mere coapte
mă țin de mână-n zborul
lor.


Coboară-n mine
depărtarea
cu ochii ei
amăgitori,
mă minte că-mi aduce învierea,
neantul ei
îmi dă fiori.

Sub depărtări țesute
de vechime,
făptura-mi freamătă 
de dor…
las dorul,
dorurile să-și reprime
 să mă mănânce
merele
în cor.

Silvia Urlih 28.06.2014

joi, 26 iunie 2014

CA UN MAC- Silvia Urlih

Ca o floare în deșert
am trăit
printre tăciuni,
însetat-am fost de lume
de pământ
și de păduri,
ca vestala
am urcat
în genunchi spre rugăciuni,
râu
am ridicat pe dealuri,
mure
am cules din muri.

Ca un mac în câmp cu miriști
am jelit
după lumină,
lumânări
am căutat să mă-mbrace
în doinit,
ca pădurea-am respirat
cerul
împlinit de lună,
universu-am străbătut
să  ajung
în nedormit.

Un păianjen
mi-a țesut
viața-ntr-un torent de mare,
câmpul
când l-am îngrijit,
am găsit un singur spin,
rănile când m-au durut ,
mi-am pus
spinul la picioare,
ruga s-o ridic spre cer
să mă-nchine-ntr-un
amin.

Silvia Urlih 26.06.2014

AM DESENAT O INIMĂ- Silvia Urlih










Pe ram
am desenat o inimă-nflorită,
i-am pus frunze de soc
să simtă
că e vie,
i-am pus suflet încins
și-o aripă
vrăjită,
să-i fie rădăcină când focu-n ea
adie.


Am rupt apoi o frunză
din frunza-nmugurită,
mi-am pus-o-n buzunar
să-i aflu
răsuflarea,
 am întrebato-n șoaptă dacă îmi e
sortită
și dacă în răvaș
îmi voi găsi
aflarea .

Cu inima în palme
și sufletul în suflet,
mi-am încrustat pe suflet
un suflet
iubitor,
cu Crucea-n Tatăl Nostru
am debarcat din umblet
și m-am oprit
o clipă
să-mi fiu eu…
ajutor.
Silvia Urlih 26.06.2014

IAR PLOUĂ - Silvia Urlih






Iar
plouă cu lacrimi ,
cu nori ne inundă,
iar
plouă pe noi
cu roua din vară…
și floarea
și omul
ar vrea să-și audă
potopul de gânduri din urlet de fiară.


Iar
plouă cu vara
închisă în toamnă
iar
plouă pe lume cu ură…
și-i frig...
și pomul
și dealul
din val se răstoarnă,
  săgețile ploii în mine se-nfig.

Iar
plouă cu îngeri,
din cerul jilav
iar
plouă cu mugurii triști ,
abătuți…
și omul
și floarea
și totu-i bolnav…
copacii se-apleacă
și
pleacă desculți .


Silvia Urlih 26.06.2014

miercuri, 25 iunie 2014

DE CE ? - Silvia Urlih




De ce
înnozi izvorul ce visul
mi-a arat?
De ce
inima lunii
ai scos-o la negoț?
De ce
corola zilei
ai pus-o la mezat
și ai golit
 pocalul de oază , 
ca un hoț ?

De ce
cu dinții nopții
ai sfârtecat lumina
și pe aleea noastră
ai presărat cenușă?
De ce
peste imaș
ai aruncat cortina,
metafora iubirii fiindu-ți
țepușă ?

De ce
în munți stâncoși
mi-ai îngropat ființa,
să nu-i mai simt răcoarea ,
nici râul,
nici comoara ?
De ce
cu depărtarea ți-ai aliat
dorința
și-n spatele uitării
ai înnoptat

cu seara ?
Silvia Urlih 25.06.2014

luni, 23 iunie 2014

DIN ZBOR ȘI DIN RĂGAZ - Silvia Urlih






Din flori de păpădie
zidite-n zid de marmuri,
din zale
aruncate de ploi peste pustiu,
mi-am răscroit destinul
înmugurit
pe ramuri,
și mi-am doinit doinirea
cu
moartea pe-un pariu.


Din gânduri
și simțire sădite
peste trup,
din oase
și din carne
dospite-n timp de oră,
m-am înroit
cu roiul albinelor din stup,
și am pornit cu teamă
spre floarea carnivoră.

Din înlemnite ramuri căzute-n neființă,
din grabă
și uitare,
din zbor
și din răgaz,
mi-am încropit în grabă
întreaga mea
ființă,
și-am renăscut din lujeri,
corolă
în pervaz.

Silvia Urlih 23.06.2014

duminică, 22 iunie 2014

E ZIUA MEA - Silvia Urlih


Prunduri
cad pe caldarâm,
anii
curg înșiruiți,
plopii plâng,
mălinu-i rece,
timpu-a stat să se-odihnească,
ceru-i trist ,
îngândurat,
macii sunt încremeniți,
căci e ziua unui om,
om
ce vrea să nu vorbească.

Astăzi
este ziua mea,
ziua-n care-am înverzit,
azi
mă uit iar în oglindă,
o privesc
și îi zâmbesc…
lustru-mi spune
că-s frumoasă ,
că nu am încărunțit…
i-am răspuns
zâmbind șăgalnic :
Azi
nu vreau să-mbătrânesc !

I-am mai spus
oglinzii
mele,
c-am încărunțit
și-s ninsă,
dar
mi-am pus pe aripi schele,
s-ating vremea
neînvinsă…

Silvia Urlih 22.06.2014

sâmbătă, 21 iunie 2014

CUM CREZI ? ! Silvia Urlih

Mai crezi
că sâmburele florii
mai poate crește
dintr-un spin
că poate da
culoare mării
când
plouă-n jur
doar cu pelin ?

Cum crezi
că floare poate țese
din miezul ei
petală soare
când
visurile ei nescrise
i-au fost strivite
în picioare ?

Cum crezi
că glastra-n care-a stat
îi poate fi
câmp necuprins
când
zi și noapte-a stat la sfat
cu somnul tău
de neînvins ?!

Cum crezi
că seceta din ea
i-o poți sfârși
cu-n zâmbet fals
din genunchi o poți scula
și s-o inviți din nou
la vals ?

Mai crezi
în floarea care moare
pe țărmul tău
cu mărăcini?
mai crezi
în sufletul ce-o doare ?
tu
 i-ai ucis
petala
și-acum…
i te închini?

Silvia Urlih 21.06.2014

ÎMI E… de Silvia Urlih



Îmi e toamnă
dar
mi-e vară,
îmi e soare
dar
mi-e frig,
îmi e zi în primăvară ,
îmi e munte când 
mă strig.

Îmi e sete
și
mi-e foame,
îmi e râu
și
mi-e pădure,
îmi e somn când mă adoarme,
îmi e trup prin rug 
de mure.


Îmi e frunză
și
mi-e cântec,
îmi e dans
și
mi-este foc,
îmi e mir, îmi e descântec,
când 
cu hora intru-n joc.

Îmi e dor
îmi e argilă,
îmi e liniște, mi-i pace,
îmi e rece
da-s copilă,
când 
la voi mă voi întoarce.

Îmi e drag
și
vă iubesc,
îmi e templu
mi-e credință,
mi-este sfânt căci viețuiesc,
prin smerit
și
umilință.
Silvia Urlih 21.06.2014