Ca două sfere
neumblate
ne căutam făptura-n râu,
ca două pleoape
nedeschise
ne pribegeam prin lan de
spini,
pământul ne chema din ceruri
să ne-mpreune-n bob
de grâu,
să ne îmbălsămeze-n lut
să ne sădească pe trup
crini.
Ca două ceruri
nesculptate
ne-nvăluiau în inimi
anii,
ca doi copaci
cu ram cărunt
ne-mpreunăm în rădăcini,
câmpia ne chema din munte
să ne-mpereche din
bejanii,
pădurea s-o-nflorim cu noi
să nu mai fim doi
peregrini.
Ca două umbre
neumbrite
călcam pe nouri ca doi sori,
ne umezeam
cu ploaie talpa
pășeam spre noi
fără să știm,
că suntem două frunze moarte
ce-și caută lumina-n zori,
că suntem două sfere coapte
suntem iubire
și iubim.
Silvia Urlih 14.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu