PARCĂ... Silvia Urlih

Parc-aș muri

în fiece noapte,

când luna

se zbate-n furtuni într-un dric,

parcă

m-aș naște cu-a astrelor

șoapte

și parcă aș fi

dar… n-aș fi

nimic.

Parc-aș zbura

prin petalele orei,

cu luna în mână

spre templul

din mine,

parc-aș deschide cutia

pandorei

să-mi smulg universul

să sap

prin ruine.

Parcă aș fi

lângă

sufletul tău,

parcă mi-ai spune că ieri

am trăit,

parc-ai ucide

precum un călău,

zidul

zidit

din ziditul

ursit.

Silvia Urlih 19.06.2014