Ți-am împletit locaș
în
inima mea,
ușa-m deschis-o …
hai !
vino de mă prinde!
la geam am pus
perdea albă nea,
și te aștept…
copac
din vechi colinde.
Din cerul meu
pătat
de albe stele,
ți-am așternut covoare de mătasă,
hai…
calcă…
pășește peste ele,
vino alături să-ți faci
o nouă casă.
Mirajul învierii
din tine
va renaște,
lumina ei
va scutura din soare
flori de mac,
cobza cântului nostru
lăstar verde
va crește…
aștept…
ascult visul tăcerii
și iar
tac.
Silvia Urlih 14.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu