CÂND PE CRUCE SCRIE :STOP - Silvia Urlih

Sunt nimicuri

care-n viață ne secătuiesc ,

ne ard,

trecătoare sunt ca vântul

dar ne-apasă pe tot

trupul,

ne divid sufletu-n riduri,

ca un plumb pe noi

tot cad,

ne ucid făr’ a ne spune

unde ne va fi

mormântul.

Suntem umbre umblătoare,

suntem vii ,

dar suntem morți,

ne târâm ca șarpele

vrem un strop

de libertate,

batem cu tămâie-n ușă,

lacăte slujesc la porți,

n-auzim

cuvinte sacre

în iubire încrustate.

Gârboviți

ne ducem soarta

sub nimicuri nimicite,

pașii

nu mai știu găsi

drumul drept spre-al nostru scop,

prin minciuni orbecăim ,

vrem doar roade

nemuncite,

și uităm… 

sau nu vedem,

când pe cruce scrie :

STOP.

Ne surprindem deseori înecați

în neajunsuri,

cu nimicuri ne hrănim,

le-mbrăcăm

și ne mândrim,

nu vedem că suntem slabi,

ne-mbătăm cu

nerăspunsuri,

regăsirea o găsim

când cu moartea

ne-ntâlnim.

Silvia Urlih 14.06.2014