Din flori de păpădie
zidite-n zid de marmuri,
din zale
aruncate de ploi peste pustiu,
mi-am răscroit destinul
înmugurit
pe ramuri,
și mi-am doinit doinirea
cu
moartea pe-un pariu.
Din gânduri
și simțire sădite
peste trup,
din oase
și din carne
dospite-n timp de oră,
m-am înroit
cu roiul albinelor din stup,
și am pornit cu teamă
spre floarea carnivoră.
Din înlemnite ramuri căzute-n neființă,
din grabă
și uitare,
din zbor
și din răgaz,
mi-am încropit în grabă
întreaga mea
ființă,
și-am renăscut din lujeri,
corolă
în pervaz.
Silvia Urlih 23.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu