Mi-e
sete…
buzele-mi
ard cuvintele nespuse,
mă
doare gândul de timp împădurit
mă
arde dorul de vremile nescrise
simt
că mă strânge timpul nedormit
Mi-e
foame…
gura
îmi cere să mă înfrupt din clipă
să-mi
satur trupul de vreme obosit
să
mă hrănesc cu gustul gutuii de pe prispă
să-mi
odihnesc privirea pe chipul meu ciobit
Mi-e
frig…
trupul
îmi cere să îmi astâmpăr setea
să-mi
satur ochii de primăveri neninse
să
mă-nvelesc cu cerul, să pun pe el pecetea
să-nflăcărez
cuvântul din vorbele nestinse.
Silvia Urlih 14.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu