Pe legănări târziii
de noapte ,
timpul
mă-nfulecă de zor,
cotoarele
de mere coapte
mă țin de mână-n zborul
lor.
Coboară-n mine
depărtarea
cu ochii ei
cu ochii ei
amăgitori,
mă minte că-mi aduce învierea,
neantul ei
îmi dă fiori.
Sub depărtări țesute
de vechime,
făptura-mi freamătă
de dor…
de dor…
las dorul,
dorurile să-și reprime
să mă mănânce
merele
în cor.
Silvia Urlih 28.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu